V‑aţi întrebat oare de ce Lumea invizibilă trimite copiii lângă adulţi şi nu lângă alţi copii? Este pentru ca ei să găsească în părinţii lor modele, deoarece fără model nu se poate creşte, instrui, dezvolta. Dar părinţii... Ce fel de modele sunt uneori! Nu întotdeauna "modele" ei înşişi, aşa cum trebuie. Şi cum copiii au instinctul de a-i imita pe părinţii lor, părinţii nefiind întotdeauna la punct, copiii nici ei nu sunt. Adulţii, ei înşişi, au nevoie de un model care să-i depăşească, doar că nu vor să recunoască, se simt impecabili, perfecţi şi, cu această satisfacţie de ei înşişi, merg spre catastrofă.
Iar eu, credeţi voi că eu nu am nevoie de modele pentru a ajunge să devin ceea ce doresc? Da, bineînţeles, iar cum eu nu găsesc modele destul de perfecte aici pe Pământ, le caut în altă parte, în Lumea divină, şi iată de ce fac progrese în fiecare zi. Mici progrese, bineînţeles, dar cu câteva mici progrese în fiecare zi, în câteva mii de ani voi parcurge un drum imens. Da, am destulă răbdare pentru a munci încă mii de ani!
Cerul trimite, deci, copiii lângă adulţi pentru ca ei să aibă modele, dar şi pentru ca, reciproc, adulţii să aibă în faţa lor exemplul a ceea ce trebuie să redevină. Un adult este prea mare, prea greoi, prea abrutizat, dar un mic copil care surâde, care râde... Oh, la, la! Imediat i se deschide uşa! Dacă voi credeţi că, începând cu aceste explicaţii, toţi se vor decide încă de astăzi să devină copii... Nu, ei vor continua ca înainte, să se supraîncarce cu greutăţi, cu necazuri şi complicaţii, pentru că nu au înţeles nimic.
Iar eu, de ce continui să mă manifest ca un copil? Mulţi care mă văd pentru prima dată sunt blocaţi, scandalizaţi. Ei spun: "Dar ce se întâmplă cu acest om? Ni s-a spus ca vom întâlni un Maestru şi vedem un copil care râde, care glumeşte, care agită capul, picioarele, braţele…" Ei nu au înţeles că vreau să menţin în mine copilăria. "Dar, uneori, sunteţi serios, profund, grav, ca un bătrân!"." Ei bine, este pentru a face variaţii." Nu, adevărul, este că eu vreau ca inima mea să rămână pentru totdeauna ca un copil, totdeauna pregătită să iubească, să se entuziasmeze, dar ca intelectul meu să fie ca un bătrân în vârstă de mai multe mii de ani, plin de înţelepciune şi experienţă. Deci, vedeţi voi, copilul şi bătrânul sunt amândoi prezenţi în mine, dar fiecare la locul care trebuie să fie al lui, pe când deseori se vede la oameni un intelect pueril, prostuţ şi o inimă bătrână şi blazată.
rEvolutia Interioara: Omraam Mikhael Aivanhov - Sa devenim ca si copiii
Postat de premamotion 406 zile in urma cu (http://georgeenea.blogspot.com)
Cine A Votat Pentru Acest Articol
BagaMare.ro este un site de social bookmarking, care permite proprietarilor de bloguri sa isi promoveze in fiecare zi articolele postate. Nu sunt exclusi de la promovarea pe site nici proprietarii de forum-uri care isi promoveaza topic-urile sau alti proprietari de siteuri. Pe langa asta, va recomandam sa aveti in vedere si partenerul nostru PeLarg.ro - Director Web gratuit.
Comentarii